Chirie vs rate vs proprietate

           

          Mi s-a pus pata pe organizarea spațiului de locuit așa că acum lucrez la un studiu pe acest subiect. Una din perspectivele studiate este minimalismul, printre sursele studiate este și fenomenul de tiny housing, și m-a fascinat motivul pentru care apelau oamenii la aceasta formă “atipică” de locuire. Pe lângă apropierea de natura, sustenabilitate și un stil de viață minimalist, independența și stabilitatea financiară erau mai mult decât pomenite în treacăt. Oamenii voiau să scape de chirie, de ipotecă, de teama de a pierde căminul odată cu locul de muncă.

          Însă nu despre fenomenul tiny housing vreau să discut, pentru că la noi acest curent este slab și descurajat de legislația rigidă, ci despre sentimentul de stabilitate dat de statutul de proprietar.

          România este țara cu cel mai mare număr de proprietari din Europa, ceea ce, după părerea specialiștilor în economie nu este tocmai un lucru bun pentru că duce la o serie de probleme și anume: capital blocat în imobiliare, piața de închiriere slabă, rigidizarea pieței muncii, inegalitate între generații, întreținere și eficiență scăzută, și risc mare în crizele de pe piața imobiliară. Toate sunt argumente valide, și de foarte mulți ani aud această dezbatere chirie vs rate vs proprietate.

          Specialiștii de la noi recomandând de cele mai multe ori chiria, însă mi se pare că exclud câteva variabile culturale care la noi cântăresc mult în luarea deciziilor de acest fel. Nu gândim numai economic aspectul locuinței, ci și în funcție de structura familială, de aspirațiile de viitor, de siguranță și de oportunitățile oferite de o anumită zonă.

          Totuși aceleași probleme sunt întâlnite și în țările care sunt date drept model, și tiny housing-ul prinde teren tocmai din aceste cauze. Le oferă oamenilor o stabilitate într-un context socio-economic tot mai instabil. Caută să fie proprietari chiar și pe un teren și, sau, o casă pe roți, să nu mai depindă 100% de joburile pe care le au.

          Argumentele supreme pentru stabilitatea financiară sunt investițiile sigure și depozitele bancare, ca să citez vocea colectivă a specialiștilor “minim 6 salarii”. De cel puțin 2 ani văd oameni care caută cu disperare un loc de muncă și reușesc să găsească unul decent între 6 luni și 1 an, deci atât investițiile cât și depozitele pică cu brio mai ales când acoperișul de deasupra capului depinde de sursa de venit.

          O a doua problemă este salariul mic, oricâtă educație financiară ai avea , de mâncat tot trebuie sa mănânci… și ca să faci economii substanțiale la mâncare trebuie să petreci destul de mult timp și energie în bucătărie. Oricât de chibzuit ai fi facturile și chiria tot trebuie plătite, copii trebuie îmbrăcați și echipați de școală, și la sfârșit rămâi cu mai nimic.

          Având locuința deja asigurată și șansele să o pierzi sunt destul de mici, poți rezista mai mult de 6 luni fără serviciu, e adevărat că nu în condițiile ideale, dar în comparație cu cei care stau în chirie și depind doar de cele 6 salarii depozitate, situația e clar mai ușoară.

          Varianta ipotecii a surâs multor tineri în ultimii ani, în mare parte din cauza faptului că ratele sunt egale sau chiar mai mici decât chiria și în cazul incapacității de plată, există soluții pe termen destul de lung, suficient cât să poți lua o decizie cât mai avantajoasă. Dar administrarea, renovarea, și taxele revin proprietarului. Vânzarea imobilului depinde de regulile de creditare ale băncii și țării unde este imobilului, și asta îngreunează deciziile cu privire la mutări frecvente. Mai există și riscul real și destul de mare ca valoarea apartamentului la momentul vânzării să fie mai mică decât creditul ipotecar, iar proprietarul să rămână cu datorii chiar și după vânzarea imobilului.

          În cazul proprietăților fără ipotecă, avantajele sunt clare, stabilitate, siguranță, autonomie, însă și responsabilități, taxe, întreținere și investiții periodice.

          Bineînțeles că discuția este foarte complexă, sfaturile specialiștilor de acum 10 ani sunt în mare parte depășite pentru că nimeni nu putea să prevadă o pandemie, apoi războaie, avansul tehnologic și cine știe ce s-o mai întâmpla în anii care vin.

          Părerea mea personală este că indiferent de ce sfaturi circulă pe internet sau în cercurile noastre sociale, cea mai bună opțiune este cea care se potrivește la momentul respectiv al vieții.

          Vă invit să dezbatem această temă importantă. Ce ați alege și de ce?